Avand in vedere ca-s cam scumpa la vedere in ultima vreme, nu m-am mai uitat nici in statistici de mult. Nu stiu ce mi-a venit astazi, dar cand am dat sa vad cuvintele cheie cu care ati ajuns aici, mi s-a ridicat parul pe ceafa.
Am aflat ca exista un tip de terapie noua. Probabil ca pe-acolo, prin secta lui Bivolaru, se practica si asa ceva. Nu pe blogul meu, multumesc de intrebare. Dovada ca inculpatul a facut o vizita de 0:00.
Altul are limba prinsa in gura. Draga, nu vreau sa stiu ce-ai facut si nici nu pot sa-ti dau vreun sfat sa iesi din situatia asta... ciudata.
Altcineva cauta un paragraf intreg prin tot netul. Spune el acolo ca nu i se pare normal sa-i uiti pe cei cu care ai crescut, chiar daca lumea e in continua schimbare si cunosti oameni noi. Sunt complet de acord, dar... Life's a bitch and then you die :)
Si acum, cireasa de pe tort, bomboana de pe coliva: un om m-a cautat dupa o adresa de mail pe care n-o mai am de vreo doi ani. Basca scrisa prost. Nu puteai sa fii normal si sa cauti dupa nume?
N-am lipsit dintr-un motiv anume, altul decat acela ca n-am primit nici un stimul negativ. Mi-am umplut timpul liber cu Scrubs (am vazut toate cele 9 sezoane), Cougar Town (sezonul 1 e dragut, in sezonul 2 devine un fel de mini-telenovela), Two and a Half Men (in ultimul episod pe care l-am vazut Alan pune la cale o schema piramidala, care, culmea, chiar ii merge), Desperate Housewives (asta incepe sa semene a Tanar si Nelinistit) si, cel mai recent pe care l-am atacat - Big Bang Theory - un sitcom cu geeks.
M-am lasat de fumat, pentru ca am cules la sfarsitul lui 2010 o raceala diferita de toate racelile experimentate pana acum. Am mai cules una si anul asta. Daca vrea cineva... e gratis.
Lasatul de fumat a fost accidental. In primele saptamani am mancat mai mult decat era necesar, dupa care s-a reglat senzatia de foame (de vina a fost si raceala nr. 2). De ingrasat nu m-am ingrasat, dar, pe de alta parte, am prelungit abonamentul la sala...
Daca acum cateva luni scriam ca banda de alergare mi se pare sinistra, astazi revin asupra afirmatiei si spun ca ne-am imprietenit in sfarsit.
Mai multe nu s-au intamplat... E liniste si pace. Ceea ce e bine.
miercuri, 9 februarie 2011
vineri, 28 ianuarie 2011
Despre caini si oameni
A venit si stimulul negativ aferent lunii ianuarie, sub forma de dezbateri privind drepturile cainilor comunitari. Revolta mea a pornit saptamana trecuta, cand am citit la o amica de facebook despre un accident in care a fost ranita o femeie. Respectiva femeie isi plimba cei doi caini. A vrut sa traverseze, pe la trecerea de pietoni, si a fost spulberata. A ajuns la urgente.
Tipele care au postat povestea se dadeau de ceasul mortii ca saracii caini, ce s-a ales de ei. Nici macar una dintre ele nu si-a pus problema ca a fost vorba si de un om, ca soferul trebuie sa plateasca pentru inconstienta/nebunie/sange rece/ce-o fi fost. Nu s-au intrebat daca soferul a fugit de la locul faptei, daca cineva i-a notat numarul de inmatriculare si alte detalii de-astea prozaice. Pentru ele contau cainii, da-l incolo de om.
Ieri s-a intamplat ca o tanti a fost muscata de niste caini din curtea ADP Sector 5. Astazi tanti respectiva a murit. Cainii din curtea ADP erau comunitari.
Astazi am avut o discutie cu niste colege de serviciu, in care una dintre ele incerca sa-mi explice ca nu-i animalul de vina ca a ajuns in strada, tot omul e de vina. Chestie cu care sunt complet de acord. Dar asta nu inseamna ca animalele alea trebuie sa stea pe strazi.
Mi se pare absurd ca in anul 2011, intr-o capitala europeana, sa ma feresc de caini daca merg pe stradutele dintre blocuri. Mi se pare absurd ca in secolul 21 sa compari viata unui om cu cea a unui animal.
Iubesti cainii comunitari? Nu vrei sa fie eutanasiati? Iti asumi responsabilitatea pentru ei! Si asta nu inseamna sa-i tii pe langa bloc, dandu-le de mancare. Asta inseamna sa-i iei acasa.
Ideea articolului mi-a venit citind unul la Visurat . El a oferit si o solutie, dura, ce-i drept, dar eficienta.
Arhi a dat alta solutie, alaturi de o poza cel putin cutremuratoare. Tu, iubitorule de animale, care sustii ca acei caini comunitari sunt fundamental buni si ca nu musca, gandeste-te ca cel din poza ar putea fi copilul tau. Si zi-mi ce simti.
"Am stat cocotata pe o masina intr-un an , chiar in dimineata de Revelion, pentru ca ma atacase o haita de caini flamanzi la 2 strazi de intrarea in blocul meu.
Am asteptat si eu acolo , ca un caine oropsit si cu sangele curgand din piciorul muscat de una din jivinele care m-a prins in timp ce ma cocotam disperata pe masina innzapezita. Inclusiv injectiile care au urmat au fost o experienta inedita , prin urmare , imi doresc acum sa traiesc civilizat, LA ORAS, asa cum mi-am ales si sa pot merge linistita pe strada, ferindu-ma doar de hotii de buzunare …." De aici
miercuri, 8 decembrie 2010
Cosmote
Aseara, Cosmote mi-a facut placuta surpriza de a cadea. Am avut noroc de faptul ca la ora la care mi-am dat seama, nu mai aveam de dat nici un telefon in retea. Pentru urgente, puteam folosi Orange...
Am intrat de curiozitate pe Twitter, sa iau pulsul, cum se spune mai nou si am aflat ca e o problema generala... Cu ocazia asta mi-am facut si cont.
Dupa care am sunat la relatii clienti, de pe Orange pe fixul pe care il aveau pe site. Convorbirea a sunat cam asa:
Eu: Puteti sa-mi spuneti va rog cand se remediaza situatia?
Operator: Probabil stiti ca executam cateva lucrari. Estimam ca pana la ora 4 a.m. o sa-i dam drumul, ne cerem scuze si alte bla bla-uri de genul.
De dimineata mergea. Problem solved.
De ce s-a intamplat? Ce-au schimbat? Au lansat iPhone 4 - nu, stai, ca pe-ala il lanseaza "in curand". Isi optimizeaza reteaua pentru 3G?
Nu, dragii mei. Au implementat ISO - adica sistem de management al calitatii - vezi aici.
Si acum, sa va spun cate ceva despre acest minunat ISO. El presupune strangerea unor proceduri de lucru intr-un Manual al Calitatii.
Incepe cu auditul de diagnoza, in care niste oameni vin sa vada cum lucreaza oamenii din companie. Cat le ia sa faca un lucru, de ce le ia mult, ar putea fi imbunatatit, daca da, cum. Si se apuca sa scrie niste proceduri menite, cel putin in teorie, sa-ti eficientizeze munca.
In practica, mai trebuie sa se ghideze dupa niste standarde, care de fapt le spun ca trebuie sa ajunga la rezultatul x si y (nu pot sa dau exemple concrete, pentru ca ele variaza in functie de domeniul de activitate), nu le spun concret ce trebuie facut acolo. Asta vine dupa dezbateri, din experienta si asa mai departe.
Sigur, s-ar putea sa schimbe pe ici pe colo, sa propuna un sistem informatic nou, pentru ca cel vechi e depasit si asa mai departe.
Poate celor de la Cosmote le-a fost schimbat sistemul informatic. DAR, oameni buni, e ca la emisie - nu ramai cu gol pe post nici daca te iau cu salvarea din regia tehnica. Ca atare, vezi cand ai apeluri putine spre deloc si faci trecerea atunci. In mod ideal, dupa ce ai importat toate bazele de date si mai trebuie sa dai o confirmare. Si atunci dureaza totul foarte putin, spre insesizabil. Ca nu pot sa cred ca implementarea ISO a insemnat schimbarea antenelor si a altor chestii de-astea...
Nu stiu, mie asa mi s-ar parea logic...
Am intrat de curiozitate pe Twitter, sa iau pulsul, cum se spune mai nou si am aflat ca e o problema generala... Cu ocazia asta mi-am facut si cont.
Dupa care am sunat la relatii clienti, de pe Orange pe fixul pe care il aveau pe site. Convorbirea a sunat cam asa:
Eu: Puteti sa-mi spuneti va rog cand se remediaza situatia?
Operator: Probabil stiti ca executam cateva lucrari. Estimam ca pana la ora 4 a.m. o sa-i dam drumul, ne cerem scuze si alte bla bla-uri de genul.
De dimineata mergea. Problem solved.
De ce s-a intamplat? Ce-au schimbat? Au lansat iPhone 4 - nu, stai, ca pe-ala il lanseaza "in curand". Isi optimizeaza reteaua pentru 3G?
Nu, dragii mei. Au implementat ISO - adica sistem de management al calitatii - vezi aici.
Si acum, sa va spun cate ceva despre acest minunat ISO. El presupune strangerea unor proceduri de lucru intr-un Manual al Calitatii.
Incepe cu auditul de diagnoza, in care niste oameni vin sa vada cum lucreaza oamenii din companie. Cat le ia sa faca un lucru, de ce le ia mult, ar putea fi imbunatatit, daca da, cum. Si se apuca sa scrie niste proceduri menite, cel putin in teorie, sa-ti eficientizeze munca.
In practica, mai trebuie sa se ghideze dupa niste standarde, care de fapt le spun ca trebuie sa ajunga la rezultatul x si y (nu pot sa dau exemple concrete, pentru ca ele variaza in functie de domeniul de activitate), nu le spun concret ce trebuie facut acolo. Asta vine dupa dezbateri, din experienta si asa mai departe.
Sigur, s-ar putea sa schimbe pe ici pe colo, sa propuna un sistem informatic nou, pentru ca cel vechi e depasit si asa mai departe.
Poate celor de la Cosmote le-a fost schimbat sistemul informatic. DAR, oameni buni, e ca la emisie - nu ramai cu gol pe post nici daca te iau cu salvarea din regia tehnica. Ca atare, vezi cand ai apeluri putine spre deloc si faci trecerea atunci. In mod ideal, dupa ce ai importat toate bazele de date si mai trebuie sa dai o confirmare. Si atunci dureaza totul foarte putin, spre insesizabil. Ca nu pot sa cred ca implementarea ISO a insemnat schimbarea antenelor si a altor chestii de-astea...
Nu stiu, mie asa mi s-ar parea logic...
luni, 15 noiembrie 2010
Poate ca...
Probabil viata mea nu e perfecta. Nici roz in totalitate. Dar imi place asa cum e, si n-as schimba nici o alegere pe care am facut-o pana acum...
Poate am facut alegeri gresite. Poate am ajuns pe un drum care nu pare cel mai bun. Poate am facut compromisuri.
Dar fara alegerile gresite, fara tampenii si fara compromisuri, n-as mai fi cea de acum. O persoana pe care toti se incapataneaza sa o indrageasca.
Poate am calitati. Dar am si defecte. Si n-ai sa poti spune niciodata ca ma cunosti. Pentru ca, la fel ca toti oamenii de pe planeta asta, sunt in continua schimbare. Fiecare lucru mic te schimba, isi pune amprenta asupra personalitatii tale, te transforma. Da, imi pun masti. Nu, nu mi le dau jos decat atunci cand simt ca cel in fata caruia mi le scot n-are nici un motiv sa ma raneasca. Si nu pentru ca m-ar iubi, ci pentru ca n-ar castiga nimic din asta. In rest... in rest, un zambet cat toata fata, o pleiada de cuvinte pe care ma incapatanez s-o numesc "conversatie" si un zid de beton armat pe care daca nu vreau eu, nu-l darama nimeni.
Poate sunt o fiinta misto. Mai bine zis, sochez de cele mai multe ori. Pentru ca, hai s-o spunem pe-aia dreapta, nu prea te astepti de la o fata draguta sa si gandeasca. Si ma poti acuza de multe, dar nu ca imi stric imaginea atunci cand deschid gura.
Poate imi doresc lucruri frivole. Asta nu ma face nici mai rea, nici mai buna decat pe restul oamenilor. Pot sa nu-mi doresc nimic. Sau pot sa-mi doresc sa ma trezesc maine dimineata si sa incep ceva cu totul si cu totul diferit de ce am facut pana acum. Si s-o las balta la jumate, pentru ca gasesc ceva mai interesant.
Poate cateodata stiu sa fiu diplomata. Poate stiu sa si negociez. Poate... Dar nu mereu. Poate as sti sa refuz elegant. Daca as sti ce naiba e ala un refuz elegant.
Poate nu mi-am gasit inca jumatatea. Sau poate am trecut pe langa si nici n-am observat.
Pentru ca un om sa reziste langa mine, trebuie sa fie interesant. Sa aiba in permanenta ceva de spus si sa nu bata campii. Adica sa aiba minte in cap. Si psihicul tare. Si sa nu accepte sa fie calcat in picioare. Si sa stiu ca daca mi se face dor de duca, nu i se termina lumea.
Cred ca la paragraful asta e nevoie de o rectificare. Poate mi-am gasit jumatatea. N-am de unde sa stiu. Dar stiu ca in acest moment, sunt multumita cu viata mea.
Nu, nu-i perfecta. Si nici roz in totalitate. Dar...
Poate am facut alegeri gresite. Poate am ajuns pe un drum care nu pare cel mai bun. Poate am facut compromisuri.
Dar fara alegerile gresite, fara tampenii si fara compromisuri, n-as mai fi cea de acum. O persoana pe care toti se incapataneaza sa o indrageasca.
Poate am calitati. Dar am si defecte. Si n-ai sa poti spune niciodata ca ma cunosti. Pentru ca, la fel ca toti oamenii de pe planeta asta, sunt in continua schimbare. Fiecare lucru mic te schimba, isi pune amprenta asupra personalitatii tale, te transforma. Da, imi pun masti. Nu, nu mi le dau jos decat atunci cand simt ca cel in fata caruia mi le scot n-are nici un motiv sa ma raneasca. Si nu pentru ca m-ar iubi, ci pentru ca n-ar castiga nimic din asta. In rest... in rest, un zambet cat toata fata, o pleiada de cuvinte pe care ma incapatanez s-o numesc "conversatie" si un zid de beton armat pe care daca nu vreau eu, nu-l darama nimeni.
Poate sunt o fiinta misto. Mai bine zis, sochez de cele mai multe ori. Pentru ca, hai s-o spunem pe-aia dreapta, nu prea te astepti de la o fata draguta sa si gandeasca. Si ma poti acuza de multe, dar nu ca imi stric imaginea atunci cand deschid gura.
Poate imi doresc lucruri frivole. Asta nu ma face nici mai rea, nici mai buna decat pe restul oamenilor. Pot sa nu-mi doresc nimic. Sau pot sa-mi doresc sa ma trezesc maine dimineata si sa incep ceva cu totul si cu totul diferit de ce am facut pana acum. Si s-o las balta la jumate, pentru ca gasesc ceva mai interesant.
Poate cateodata stiu sa fiu diplomata. Poate stiu sa si negociez. Poate... Dar nu mereu. Poate as sti sa refuz elegant. Daca as sti ce naiba e ala un refuz elegant.
Poate nu mi-am gasit inca jumatatea. Sau poate am trecut pe langa si nici n-am observat.
Pentru ca un om sa reziste langa mine, trebuie sa fie interesant. Sa aiba in permanenta ceva de spus si sa nu bata campii. Adica sa aiba minte in cap. Si psihicul tare. Si sa nu accepte sa fie calcat in picioare. Si sa stiu ca daca mi se face dor de duca, nu i se termina lumea.
Cred ca la paragraful asta e nevoie de o rectificare. Poate mi-am gasit jumatatea. N-am de unde sa stiu. Dar stiu ca in acest moment, sunt multumita cu viata mea.
Nu, nu-i perfecta. Si nici roz in totalitate. Dar...
vineri, 5 noiembrie 2010
Never opened myself this way...
Fiecare om de stiri din Romania s-a rugat in ultima saptamana sa nu se intample pe tura lui. Pe unii i-a prins, pe altii nu. Unii au avut deja pregatite textele, altii au scris cateva randuri la foc automat, ca pentru breaking news. Toti au scotocit arhivele, preluarile, filmarile, au cerut cu imprumut, au trimis echipe, au facut, au dres.
Cativa s-au uitat la OZ-Emerald City intre transmisii. Si, fara echivoc, ei au fost cei mai castigati.
A murit un om. Lasati naibii circul de-o parte, ca nu suntem aici pentru circ. Ziceti ce-oti zice voi acolo, care dumnezeu sa-l ierte, care fie-i tarana usoara si gata, potoliti-va. Oricum saptamana viitoare nici n-o sa mai pomeniti subiectul.
Hai sa ne gandim la sensul vietii. Call me shallow, dar eu imi doresc de la viata asta urmatoarele: una bucata BMW lung si lat, una bucata duplex mobilat minimal, sa vad lumea si sa nu ajung niciodata sa muncesc ca o tampita si cand ajung acasa sa o gasesc goala.
Mi-am dorit ca un individ sa plateasca pentru felul in care s-a purtat. Am aflat recent ca din punct de vedere material sta extraordinar. Parte a informatiei a fost insa si faptul ca in continuare doarme, in fiecare noapte, in acelasi spatiu special amenajat pentru aceste activitati in biroul lui.
Nu-mi mai doresc sa se intample nimic cu el. Pentru ca nu-mi pot imagina ceva mai urat decat sa ajungi acasa si sa te intampine intunericul. Si acelasi aer ventilat continuu. Nu vreau sa ma gandesc la ceva mai trist decat alegerea de a te izola pana in punctul in care nu mai ai viata.
Poate cativa dintre voi o sa-mi veniti cu replica "are bani, frate". Da, de acord, are bani. E foarte frumos sa ai bani. Dar e si mai misto sa ai si viata personala si bani.
Si e foarte tare, pe bune, ca daca ai viata personala si bani, sa mai ai si niste oameni cu care sa discuti fara sa-i tii la servici pentru asta. Si care sa nu-ti spuna intotdeauna doar ce vrei tu sa auzi.
Prefer sa muncesc atat cat sa am destui bani sa traiesc decent si sa am timp de-un pahar de vin fiert intr-un parc, pe-o bordura, la soare. Sau de OZ-Emerald City intre transmisii. Cu oamenii din jurul meu.
Cativa s-au uitat la OZ-Emerald City intre transmisii. Si, fara echivoc, ei au fost cei mai castigati.
A murit un om. Lasati naibii circul de-o parte, ca nu suntem aici pentru circ. Ziceti ce-oti zice voi acolo, care dumnezeu sa-l ierte, care fie-i tarana usoara si gata, potoliti-va. Oricum saptamana viitoare nici n-o sa mai pomeniti subiectul.
Hai sa ne gandim la sensul vietii. Call me shallow, dar eu imi doresc de la viata asta urmatoarele: una bucata BMW lung si lat, una bucata duplex mobilat minimal, sa vad lumea si sa nu ajung niciodata sa muncesc ca o tampita si cand ajung acasa sa o gasesc goala.
Mi-am dorit ca un individ sa plateasca pentru felul in care s-a purtat. Am aflat recent ca din punct de vedere material sta extraordinar. Parte a informatiei a fost insa si faptul ca in continuare doarme, in fiecare noapte, in acelasi spatiu special amenajat pentru aceste activitati in biroul lui.
Nu-mi mai doresc sa se intample nimic cu el. Pentru ca nu-mi pot imagina ceva mai urat decat sa ajungi acasa si sa te intampine intunericul. Si acelasi aer ventilat continuu. Nu vreau sa ma gandesc la ceva mai trist decat alegerea de a te izola pana in punctul in care nu mai ai viata.
Poate cativa dintre voi o sa-mi veniti cu replica "are bani, frate". Da, de acord, are bani. E foarte frumos sa ai bani. Dar e si mai misto sa ai si viata personala si bani.
Si e foarte tare, pe bune, ca daca ai viata personala si bani, sa mai ai si niste oameni cu care sa discuti fara sa-i tii la servici pentru asta. Si care sa nu-ti spuna intotdeauna doar ce vrei tu sa auzi.
Prefer sa muncesc atat cat sa am destui bani sa traiesc decent si sa am timp de-un pahar de vin fiert intr-un parc, pe-o bordura, la soare. Sau de OZ-Emerald City intre transmisii. Cu oamenii din jurul meu.
De pe mediafax
PĂUNESCU-DECES--COM- Breaking news - Un porc comunist a mânjit fotbalul cu emoţie şi frumos
COM: Breaking news - Un porc comunist a mânjit fotbalul cu emoţie şi frumos
DATE:Fri, 05 Nov 2010 15:34:02 GMT
BUCUREŞTI (MEDIAFAX) - Da, ştirea de ultimă oră din sport ar trebui să fie de mulţi ani că un porc (aşa cum a ales odată să-şi facă mea culpa) comunist (aşa cum au ales alţii să-l vadă şi acum) a încercat să mânjească imaculata imagine a fotbalului românesc cu emoţie şi frumos. De multe ori i-a ieşit.
Un căpos ca Hagi l-a ascultat nu o dată şi l-a considerat aproape. La fel l-au simţit mulţi fotbalişti din generaţia lui. Înaintea lor au fost alţii, din Craiova Maxima. Ăştia au avut privilegiul de a-l vedea în perioada lui de "porcism" suprem când strângea mai mulţi oameni pe stadionul din Bănie cu cenaclul decât o făceau ei cu Benfica. Lor le-a dat numele de "campioana unei mari iubiri", aducând sentimentele mai aproape de gazon. Acum sentimentele se vor întoarce către el cu siguranţă, aşa cum spectatorul de fotbal a reuşit mereu să-i ţină aproape pe cei pe care i-a iubit.
Şi-n Giuleşti a făcut la fel, le-a dat rapidiştilor identitate printr-un imn. Le-a deschis porţile, găsindu-le o casă pe oriunde se duc. Cu siguraţă nici Giuleştiul n-o să-l uite. Poate o să scandeze din nou "Ceauşescu - PCR au băgat Rapidu-n B! Păunescu - Flacăra, vor băga Rapidu-n A!", deşi "farmecul" din vremea lui Copos nu mai e acelaşi. S-a mai mătuit.
Dimineaţă, jumătate de kilometru de cabluri plecau din carele teve de la statuia lui Lahovari până în faţa casei poetului de unde se transmitea, în direct, nimic.
KEYWORDS:PĂUNESCU-DECES-DOMENII:Sport,SUBIECTE:Sport,Fotbal intern,Diverse - fotbal Intern,
Fri, 05 Nov 2010 15:34:02 GMT
vineri, 22 octombrie 2010
Surprize stupide
Mnoah, am ajuns la concluzia ca scriu pe blog numai atunci cand primesc un stimul extern care nu-mi place. Astazi am avut parte de un asemenea stimul, care a facut fiecare fir de par (alo, ultima banca, gata cu glumele despre parul nedorit de pe corp) sa mi se zbarleasca. Am plecat de langa surpriza intr-un minut, dar minutul ala... Ce pot sa spun? Mai sunt si momente de-astea intr-o zi insorita care incepe bine...
In timpul care a trecut de la ultima postare, mi-am ocupat timpul cu tot felul de activitati, printre care: mersul la alergat, o dieta, servici, gatit, ars timpul aiurea pe net.
Ultima chestie pe care am gatit-o a fost piept de pui cu ciuperci si smantana, dupa o reteta pe care am pescuit-o de pe net si pe care am executat-o in wok (sau, ma rog, pseudo-wok). A iesit extrem de misto, dupa declaratiile partii vatamate. Mai fac.
Dieta: am exclus prajelile, chestiile grase, dulciurile si fast-food. O luna m-am tinut cu dintii de asta, dupa care am mai inceput asa, sa mai beau o cafea cu zahar si cu lapte, am mai mancat niste cartofi prajiti, ceva de la Mc si o pizza. Avand in vedere ca partea cu Mc si pizza s-au intamplat fiecare doar o data, zic ca merge (nu de alta, dar inainte mancam de cateva ori pe saptamana de-astea).
Mersul la alergat se desfasoara in cadru organizat, adica la sala de peste drum - nu de alta, dar daca era mai departe clar nu m-as fi dus, pentru ca sunt lenesa. Cu toata lenea mea, totusi, ma duc in fiecare dimineata, 30 de minute si ma desfasor acolo (desfasurarea cuprinzand alergarea pe stepper). Azi am incercat si banda de alergare. E sinistra in continuare. Plus ca atunci cand m-am dat jos de pe ea am ametit.
Servici: e misto. Foarte misto. Extrem de misto. Program dragut (asta cand nu mi-l lungesc eu aiurea).
Ars timpul aiurea pe net: rezulta ca dorm putin, de unde rezulta ca juma de zi sunt zombie, dupa care ma trezesc, dupa care stau prea mult treaza, dupa care... You get the point.
Acest post a fost scris de la servici .Ca atare, ma opresc aici, pentru ca mai am putin de lucru. Sper sa nu plec iar diseara. Pana la urma, e vineri (zi scurta).
In timpul care a trecut de la ultima postare, mi-am ocupat timpul cu tot felul de activitati, printre care: mersul la alergat, o dieta, servici, gatit, ars timpul aiurea pe net.
Ultima chestie pe care am gatit-o a fost piept de pui cu ciuperci si smantana, dupa o reteta pe care am pescuit-o de pe net si pe care am executat-o in wok (sau, ma rog, pseudo-wok). A iesit extrem de misto, dupa declaratiile partii vatamate. Mai fac.
Dieta: am exclus prajelile, chestiile grase, dulciurile si fast-food. O luna m-am tinut cu dintii de asta, dupa care am mai inceput asa, sa mai beau o cafea cu zahar si cu lapte, am mai mancat niste cartofi prajiti, ceva de la Mc si o pizza. Avand in vedere ca partea cu Mc si pizza s-au intamplat fiecare doar o data, zic ca merge (nu de alta, dar inainte mancam de cateva ori pe saptamana de-astea).
Mersul la alergat se desfasoara in cadru organizat, adica la sala de peste drum - nu de alta, dar daca era mai departe clar nu m-as fi dus, pentru ca sunt lenesa. Cu toata lenea mea, totusi, ma duc in fiecare dimineata, 30 de minute si ma desfasor acolo (desfasurarea cuprinzand alergarea pe stepper). Azi am incercat si banda de alergare. E sinistra in continuare. Plus ca atunci cand m-am dat jos de pe ea am ametit.
Servici: e misto. Foarte misto. Extrem de misto. Program dragut (asta cand nu mi-l lungesc eu aiurea).
Ars timpul aiurea pe net: rezulta ca dorm putin, de unde rezulta ca juma de zi sunt zombie, dupa care ma trezesc, dupa care stau prea mult treaza, dupa care... You get the point.
Acest post a fost scris de la servici .Ca atare, ma opresc aici, pentru ca mai am putin de lucru. Sper sa nu plec iar diseara. Pana la urma, e vineri (zi scurta).
joi, 23 septembrie 2010
Trist
E trist. E trist si... cam atat.
Am vorbit eu cu mine de m-am plictisit. Am vorbit si cu ceilalti. Pe undeva, insa, ma pierd. Lucrurile sunt cat de cat logice in capul meu, dar cand e vorba sa le pun pe hartie sau pe tapet, nu stiu de unde sa incep si cu ce sa termin.
Incep cu sfarsitul: as vrea sa pot sa-mi vad de viata mea, de serviciul meu, de casa in care stau, de problemele pe care pot sa le rezolv, de... mine. Nu sa ma tarasc in stanga si in dreapta si sa ma trambalez sa rezolv... ceva care nu poate fi rezolvat.
Vreau ceva care pare imposibil. Una n-a luat-o razna (in speta eu), altu' a luat-o exact ca anul trecut, cand nu stiam cum sa fug mai repede din casa in care am crescut. Una nu mai are energie pentru chestii de-astea (pentru ca nu mai are, pana mea, s-a epuizat, are nevoie sa se refaca, sau tu crezi ca se reface asa, peste noapte?), altu' are energie pentru reprosuri.
Una nu mai vrea, sub nici o forma, acelasi tratament de "eu sunt cel mai tare, nimeni n-are dreptate in jurul meu, doctorul e un prost, ala e un prost, tu esti o proasta, numai eu sunt cu capul pe umeri". Altu' aplica exact tratamentul asta.
Nu mai am energie. Abandonez lupta. Nu mai pot. O sa am o discutie, in care o sa arunc tot ce-mi sta ingropat de ani lungi undeva in creier, dupa care o sa... nu stiu. As vrea sa pot sa intorc spatele si sa plec. Pare cel mai crud lucru pe care ar putea cineva sa-l faca, dar crede-ma ca daca ma mai lupt mult cu morile de vant, ajung in camasa de forta.
Da, ok, e o tulburare psihica, trebuie luata ca atare. Dar eu ce vina am? Am trait eu in locul altuia? Am luat decizii in locul altuia? Mi-am futut eu creierii in locul altuia?
Sau poate nu mi-a ajuns atata amar de timp in care trebuia sa dau socoteala pentru orice cacat?
Chiar trebuie sa fiu responsabila pentru altul? Chiar trebuie sa ma macin la nesfarsit, sa nu dorm, sa-mi fie sila?
Chiar trebuie sa-mi fut timpul prin spitale? Chiar mi-a trebuit episodul dureros si generator de stres intamplat in ULTIMA ZI DE CONCEDIU? Chiar trebuie sa-mi fut nervii ascultand reprosuri izvorate din amintiri absurde, distorsionate la maximum? Chiar trebuie sa-mi inghit cuvintele? Chiar trebuie sa accept orice ca atare, doar pentru ca e o tulburare psihica?
Pai... nu. Chiar nu. E o singura viata - nu pot sa spun ca o mai rezolv si pe asta si dupa aia traiesc. Nu am acum o ciorna, pentru ca data viitoare sa pot sa stau cu pixul in mana si sa spun: aici nu e bine, aici era parca altfel, asta ramane, asta se schimba.
Concluzia e ca depinde de mine. Si ceilalti imi fac atat rau cat le permit sa-mi faca. Si am ajuns la limita, si e timpul pentru o bariera cu semn de acces interzis. Daca mai aud vreo elucubratie la urmatoarea vizita in labirintul din Sos. Berceni, o taxez pe loc si probabil n-o sa ma pot opri.
Si fie fac atunci, pe loc, o cadere nervoasa din cauza a tot ce am tinut sub capac atata timp, fie scot mizeria si plec eliberata.
Si cred ca a venit momentul sa vomit toata mizeria direct in fata celui care a provocat strangerea ei, sa termin odata, sa-mi asum consecintele si sa merg mai departe.
Am vorbit eu cu mine de m-am plictisit. Am vorbit si cu ceilalti. Pe undeva, insa, ma pierd. Lucrurile sunt cat de cat logice in capul meu, dar cand e vorba sa le pun pe hartie sau pe tapet, nu stiu de unde sa incep si cu ce sa termin.
Incep cu sfarsitul: as vrea sa pot sa-mi vad de viata mea, de serviciul meu, de casa in care stau, de problemele pe care pot sa le rezolv, de... mine. Nu sa ma tarasc in stanga si in dreapta si sa ma trambalez sa rezolv... ceva care nu poate fi rezolvat.
Vreau ceva care pare imposibil. Una n-a luat-o razna (in speta eu), altu' a luat-o exact ca anul trecut, cand nu stiam cum sa fug mai repede din casa in care am crescut. Una nu mai are energie pentru chestii de-astea (pentru ca nu mai are, pana mea, s-a epuizat, are nevoie sa se refaca, sau tu crezi ca se reface asa, peste noapte?), altu' are energie pentru reprosuri.
Una nu mai vrea, sub nici o forma, acelasi tratament de "eu sunt cel mai tare, nimeni n-are dreptate in jurul meu, doctorul e un prost, ala e un prost, tu esti o proasta, numai eu sunt cu capul pe umeri". Altu' aplica exact tratamentul asta.
Nu mai am energie. Abandonez lupta. Nu mai pot. O sa am o discutie, in care o sa arunc tot ce-mi sta ingropat de ani lungi undeva in creier, dupa care o sa... nu stiu. As vrea sa pot sa intorc spatele si sa plec. Pare cel mai crud lucru pe care ar putea cineva sa-l faca, dar crede-ma ca daca ma mai lupt mult cu morile de vant, ajung in camasa de forta.
Da, ok, e o tulburare psihica, trebuie luata ca atare. Dar eu ce vina am? Am trait eu in locul altuia? Am luat decizii in locul altuia? Mi-am futut eu creierii in locul altuia?
Sau poate nu mi-a ajuns atata amar de timp in care trebuia sa dau socoteala pentru orice cacat?
Chiar trebuie sa fiu responsabila pentru altul? Chiar trebuie sa ma macin la nesfarsit, sa nu dorm, sa-mi fie sila?
Chiar trebuie sa-mi fut timpul prin spitale? Chiar mi-a trebuit episodul dureros si generator de stres intamplat in ULTIMA ZI DE CONCEDIU? Chiar trebuie sa-mi fut nervii ascultand reprosuri izvorate din amintiri absurde, distorsionate la maximum? Chiar trebuie sa-mi inghit cuvintele? Chiar trebuie sa accept orice ca atare, doar pentru ca e o tulburare psihica?
Pai... nu. Chiar nu. E o singura viata - nu pot sa spun ca o mai rezolv si pe asta si dupa aia traiesc. Nu am acum o ciorna, pentru ca data viitoare sa pot sa stau cu pixul in mana si sa spun: aici nu e bine, aici era parca altfel, asta ramane, asta se schimba.
Concluzia e ca depinde de mine. Si ceilalti imi fac atat rau cat le permit sa-mi faca. Si am ajuns la limita, si e timpul pentru o bariera cu semn de acces interzis. Daca mai aud vreo elucubratie la urmatoarea vizita in labirintul din Sos. Berceni, o taxez pe loc si probabil n-o sa ma pot opri.
Si fie fac atunci, pe loc, o cadere nervoasa din cauza a tot ce am tinut sub capac atata timp, fie scot mizeria si plec eliberata.
Si cred ca a venit momentul sa vomit toata mizeria direct in fata celui care a provocat strangerea ei, sa termin odata, sa-mi asum consecintele si sa merg mai departe.
marți, 31 august 2010
September all over again...
N-am mai scris de mult. De prea mult.
S-au intamplat multe de cand n-am mai scris. Ziceam ca astept concediul cu sufletul la gura. A fost frumos, pana in ultima zi. Cand, stupoare, nu m-am bosumflat pentru ca imi trece concediul, ci am primit un telefon. Care a generat necesitatea inca unei saptamani de concediu pentru a rezolva situatia.
Nu o sa intru in detalii, pentru ca e o situatie neplacuta si dureroasa.
Ar fi trebuit sa cedez si sa improsc in stanga si in dreapta cu venin, dar nu s-a intamplat - poate ca era mai bine daca nu strangeam din dinti si nu ziceam ca o sa am timp mai incolo... Mai incolo n-am mai cedat, dar de-abia acum incep sa simt cate ceva (mie mi se pare coerent ce-am scris, serios...).
Moving along. Noaptea trecuta a fost partial alba - shit, iar nu mai simt oboseala. Nu din cauza a ce am scris mai sus, dar, in lipsa mea de luciditate mi-am dat seama de o chestie. Asta inainte sa incerc sa dorm pe birou (asta asa, de intrare in atmosfera :P)
Prostilor, daca va ia gura pe dinainte, ce sa va fac...
In primul rand, amandoi sunteti vinovati. In al doilea rand, chestii de-astea nu se fac in perioade ca asta.
In al treilea rand, sa va fut in gura.
Mi-a zis un prieten ca in luna septembrie femeile o iau razna si simt nevoia de tot felul de schimbari. Poate ca am sa fac si eu curatenie in viata mea.
S-ar putea sa fi venit timpul sa fac socoteala, sa trag linie si sa-mi bag picioarele.
N-am nimic cu niciunul dintre voi, atata tot ca sunteti doi prosti.
La revedere placuta.
S-au intamplat multe de cand n-am mai scris. Ziceam ca astept concediul cu sufletul la gura. A fost frumos, pana in ultima zi. Cand, stupoare, nu m-am bosumflat pentru ca imi trece concediul, ci am primit un telefon. Care a generat necesitatea inca unei saptamani de concediu pentru a rezolva situatia.
Nu o sa intru in detalii, pentru ca e o situatie neplacuta si dureroasa.
Ar fi trebuit sa cedez si sa improsc in stanga si in dreapta cu venin, dar nu s-a intamplat - poate ca era mai bine daca nu strangeam din dinti si nu ziceam ca o sa am timp mai incolo... Mai incolo n-am mai cedat, dar de-abia acum incep sa simt cate ceva (mie mi se pare coerent ce-am scris, serios...).
Moving along. Noaptea trecuta a fost partial alba - shit, iar nu mai simt oboseala. Nu din cauza a ce am scris mai sus, dar, in lipsa mea de luciditate mi-am dat seama de o chestie. Asta inainte sa incerc sa dorm pe birou (asta asa, de intrare in atmosfera :P)
Prostilor, daca va ia gura pe dinainte, ce sa va fac...
In primul rand, amandoi sunteti vinovati. In al doilea rand, chestii de-astea nu se fac in perioade ca asta.
In al treilea rand, sa va fut in gura.
Mi-a zis un prieten ca in luna septembrie femeile o iau razna si simt nevoia de tot felul de schimbari. Poate ca am sa fac si eu curatenie in viata mea.
S-ar putea sa fi venit timpul sa fac socoteala, sa trag linie si sa-mi bag picioarele.
N-am nimic cu niciunul dintre voi, atata tot ca sunteti doi prosti.
La revedere placuta.
sâmbătă, 7 august 2010
Toti visam. Asa incepe. Ca intr-un vis...
Toti visam. Toti avem idealuri. E trist sa te trezesti batran, sa te uiti in oglinda si sa-ti spui "Stii, nu esti ce-mi doream sa fii".
Trezirea la realitate din momentul in care te uiti in ochii tai, comparand ce-ti doreai mai demult e crunta.
Si atunci ce faci, te accepti? Daca nu te accepti, ce mai poti schimba?
Sa presupunem ca te trezesti singur, intr-o realitate care te biciuieste fara mila. Intr-o casa pe care n-o mai recunosti, dupa un timp in care ai maltratat-o si ai facut-o oglinda haosului interior. Care-i urmatorul pas? Intre singuratate si haosul de data asta exterior care amplifica ceea ce simti? Sinuciderea incepe sa-ti apara ca o solutie viabila, daca n-ar fi fost copilaria in care ti-au fost insuflate valorile crestine. Te apuca disperarea? Oh, sigur ca da.
Devii depresiv. Nu mai poti dormi, nu mai poti manca, de socializare nu poate fi vorba, pentru ca niciodata nu te-ai putut deschide in fata unei persoane. Si totusi, te agati cu disperare de orice conversatie, chiar daca la sfarsitul ei ramai tu cu tine.
Ti se deruleaza viata pe dinaintea ochilor - incepi sa-ti faci reprosuri. Cu ce ai gresit? Doamne, de unde sa incepi? Toti gresim. Dar parca nu atat de mult ca mine, iti spui. Si aluneci jos, tot mai jos... Si te gandesti ca bine-ar fi daca n-ai fi atat de singur... Dar, pe de alta parte, parca te simti mai bine asa. Oare?
Capul incepe sa ti se invarta, pulsul se accelereaza, tensiunea iti creste - semn de atac de panica. Si ai viziuni negre - vorba vine, ai avut numai viziuni negre in ultima perioada. Sa zicem ca sunt mai negre decat celelalte.
Sa scrii? Nu mai ai rabdare nici sa citesti.
Te intrebi unde-ti sunt copii - e fiecare pe drumul lui. In graba lor zilnica, mai au ragaz totusi sa dea un telefon. De care te agati cu disperare, cum spuneam mai sus. Pacat ca te expediaza imediat, pentru ca tocmai luasera o pauza, dar trebuie sa se intoarca la... Intelegi, dar... Ramai doar tu cu tine. Si iar incepe... Si ai fi fericit sa treci de inca o noapte cu insomnii.
Te duci la psihiatru, unde primesti somnifere. Speri cu toata fiinta sa aiba efect. Dar te gandesti, pe drumul spre casa "La cate pastile am bagat in mine de-a lungul vietii, slabe sanse."
Trebuie sa gasesti resursele interioare sa rezisti. Va trece. Oare va trece? Si daca da, cand, te intrebi retoric. Si incepi sa te rogi. Pana la urma, doar asta ti-a ramas...
Trezirea la realitate din momentul in care te uiti in ochii tai, comparand ce-ti doreai mai demult e crunta.
Si atunci ce faci, te accepti? Daca nu te accepti, ce mai poti schimba?
Sa presupunem ca te trezesti singur, intr-o realitate care te biciuieste fara mila. Intr-o casa pe care n-o mai recunosti, dupa un timp in care ai maltratat-o si ai facut-o oglinda haosului interior. Care-i urmatorul pas? Intre singuratate si haosul de data asta exterior care amplifica ceea ce simti? Sinuciderea incepe sa-ti apara ca o solutie viabila, daca n-ar fi fost copilaria in care ti-au fost insuflate valorile crestine. Te apuca disperarea? Oh, sigur ca da.
Devii depresiv. Nu mai poti dormi, nu mai poti manca, de socializare nu poate fi vorba, pentru ca niciodata nu te-ai putut deschide in fata unei persoane. Si totusi, te agati cu disperare de orice conversatie, chiar daca la sfarsitul ei ramai tu cu tine.
Ti se deruleaza viata pe dinaintea ochilor - incepi sa-ti faci reprosuri. Cu ce ai gresit? Doamne, de unde sa incepi? Toti gresim. Dar parca nu atat de mult ca mine, iti spui. Si aluneci jos, tot mai jos... Si te gandesti ca bine-ar fi daca n-ai fi atat de singur... Dar, pe de alta parte, parca te simti mai bine asa. Oare?
Capul incepe sa ti se invarta, pulsul se accelereaza, tensiunea iti creste - semn de atac de panica. Si ai viziuni negre - vorba vine, ai avut numai viziuni negre in ultima perioada. Sa zicem ca sunt mai negre decat celelalte.
Sa scrii? Nu mai ai rabdare nici sa citesti.
Te intrebi unde-ti sunt copii - e fiecare pe drumul lui. In graba lor zilnica, mai au ragaz totusi sa dea un telefon. De care te agati cu disperare, cum spuneam mai sus. Pacat ca te expediaza imediat, pentru ca tocmai luasera o pauza, dar trebuie sa se intoarca la... Intelegi, dar... Ramai doar tu cu tine. Si iar incepe... Si ai fi fericit sa treci de inca o noapte cu insomnii.
Te duci la psihiatru, unde primesti somnifere. Speri cu toata fiinta sa aiba efect. Dar te gandesti, pe drumul spre casa "La cate pastile am bagat in mine de-a lungul vietii, slabe sanse."
Trebuie sa gasesti resursele interioare sa rezisti. Va trece. Oare va trece? Si daca da, cand, te intrebi retoric. Si incepi sa te rogi. Pana la urma, doar asta ti-a ramas...
luni, 2 august 2010
Concediu!!!
Continuam, doamnelor si domnilor, cu restul de noutati. Asadar, incepand de astazi sunt in concediu.
A debutat foarte frumos, cu o cearta cu partea vatamata din cauza de bani dati la coafor in perioada in care numita parte vatamata vrea sa se apuce de zugravit, pus parchet si cine stie ce alte minuni prin casa. Asa ca sambata seara a fost seara dormirii in paturi separate si a "silent treatment".
Dimineata de 1 august a fost rezervata discutiei de dupa cearta. Ma rog... nu-mi place sa ma aia cineva la creier cand fac ceva pentru sufletul meu, chiar daca exagerez si chiar daca imi aleg prost momentul. Da, ok, sunt imprevizibila, dar asta sunt.
Vineri m-a sunat iar omul cu problema - ca el vrea o campanie de publicitate pe gratis. Ma, sa mori tu? Iar problema a pus-o in felul urmator: eu invat sa fac campanii de publicitate, ii fac lui campania si-mi ies ochii - nu glumesc, asta a fost exprimarea lui. Ca firma a fost pe zero (o duce bine inseamna, multe sunt pe minus), ca n-are de unde, ca de fapt pe mine ma ajuta in cariera... Care cariera, nu stiu, ca nici macar n-am cu ce sa-l ajut, ca in domeniul publicitate sunt nula, zero barat, tufa de venetia. Eu ii tot spuneam ca pot sa intreb sa vad daca poate sa-l ajute cineva dintre cunoscutii mei, el imi replica: nu, nu, nu, sa ma ocup eu.
Ca si cand nu mi-ar fi ajuns orele lucrate peste program pe gratis la Locul Acela SRL in virtutea faptului ca "ma ajuta in cariera".
Neeext, please!
Revenind la concediu. Vreau sa dorm, apoi sa lenevesc si sa mai dorm putin. Sper ca acest lucru va fi posibil, avand in vedere planurile partii vatamate: zugravire, pus parchet si te miri ce altele...
A debutat foarte frumos, cu o cearta cu partea vatamata din cauza de bani dati la coafor in perioada in care numita parte vatamata vrea sa se apuce de zugravit, pus parchet si cine stie ce alte minuni prin casa. Asa ca sambata seara a fost seara dormirii in paturi separate si a "silent treatment".
Dimineata de 1 august a fost rezervata discutiei de dupa cearta. Ma rog... nu-mi place sa ma aia cineva la creier cand fac ceva pentru sufletul meu, chiar daca exagerez si chiar daca imi aleg prost momentul. Da, ok, sunt imprevizibila, dar asta sunt.
Vineri m-a sunat iar omul cu problema - ca el vrea o campanie de publicitate pe gratis. Ma, sa mori tu? Iar problema a pus-o in felul urmator: eu invat sa fac campanii de publicitate, ii fac lui campania si-mi ies ochii - nu glumesc, asta a fost exprimarea lui. Ca firma a fost pe zero (o duce bine inseamna, multe sunt pe minus), ca n-are de unde, ca de fapt pe mine ma ajuta in cariera... Care cariera, nu stiu, ca nici macar n-am cu ce sa-l ajut, ca in domeniul publicitate sunt nula, zero barat, tufa de venetia. Eu ii tot spuneam ca pot sa intreb sa vad daca poate sa-l ajute cineva dintre cunoscutii mei, el imi replica: nu, nu, nu, sa ma ocup eu.
Ca si cand nu mi-ar fi ajuns orele lucrate peste program pe gratis la Locul Acela SRL in virtutea faptului ca "ma ajuta in cariera".
Neeext, please!
Revenind la concediu. Vreau sa dorm, apoi sa lenevesc si sa mai dorm putin. Sper ca acest lucru va fi posibil, avand in vedere planurile partii vatamate: zugravire, pus parchet si te miri ce altele...
marți, 20 iulie 2010
Noutati?!
Cum stateam si ma gandeam asa, mi-am adus aminte ca am blog. Si ca ar trebui sa mai si scriu din cand in cand, macar pentru exercitiu...
La licenta am luat 8,50. Deh, ce sa-i faci, n-am avut studiu de caz. In fine, bine ca a trecut, acum trebuie sa merg la secretariatul facultatii sa iau adeverinta conform careia bla bla bla.
Sambata am condus pana la Otopeni si inapoi. A fost dragut, n-am avut incidente (nu se pune zgarietura cand am iesit din "parcare" - era un gard langa... eh, iese cu minune de-aia care umple zgarieturile).
Duminica m-am prajit la soare, acum ma ustura spatele - sau, ma rog, o portiune din el. Probabil o sa ma cojesc.
In rest... Ah, da, mi-am luat concediu!!! Il astept cum n-am mai asteptat niciodata pana acum un concediu. Probabil e de la faptul ca am inceput sa dorm foarte mult in ultima perioada si nici asa nu-mi ajunge somnul. Dar, pe de alta parte, astazi m-am trezit pe la 6 si ceva. Nu de alta, dar dupa ce ma trezesc, am nevoie de o perioada de acomodare pana cand vocea mi se aseaza si nu mai suna ragusit.
Da... si ce s-a mai intamplat? M-a sunat fostul prieten al colegei mele de banca din liceu si m-a intrebat unde lucrez, ca el de-abia si-a schimbat jobul si ar vrea sa faca un portofoliu de clienti. I-am zis ca-i urez succes, dar nu am nici un client pentru el, nemailucrand eu la Locul Acela SRL. Bine, a zis el, dar oricum vreau sa facem un biznis impreuna, mai lasa-ma doua-trei luni sa-mi fac niste clienti si vorbim. Da, bine, zic eu, dar nu prea vreau sa facem noi biznis impreuna...
In mare parte pentru ca nu-mi place omul - vorbeste de parca i-ar scoate cineva cuvintele cu forcepsul din gura iar procesul este extrem de dureros pentru el.
Si, si, si.... o informatie de ultima ora, doamnelor si domnilor... S-a intors Nona!
La licenta am luat 8,50. Deh, ce sa-i faci, n-am avut studiu de caz. In fine, bine ca a trecut, acum trebuie sa merg la secretariatul facultatii sa iau adeverinta conform careia bla bla bla.
Sambata am condus pana la Otopeni si inapoi. A fost dragut, n-am avut incidente (nu se pune zgarietura cand am iesit din "parcare" - era un gard langa... eh, iese cu minune de-aia care umple zgarieturile).
Duminica m-am prajit la soare, acum ma ustura spatele - sau, ma rog, o portiune din el. Probabil o sa ma cojesc.
In rest... Ah, da, mi-am luat concediu!!! Il astept cum n-am mai asteptat niciodata pana acum un concediu. Probabil e de la faptul ca am inceput sa dorm foarte mult in ultima perioada si nici asa nu-mi ajunge somnul. Dar, pe de alta parte, astazi m-am trezit pe la 6 si ceva. Nu de alta, dar dupa ce ma trezesc, am nevoie de o perioada de acomodare pana cand vocea mi se aseaza si nu mai suna ragusit.
Da... si ce s-a mai intamplat? M-a sunat fostul prieten al colegei mele de banca din liceu si m-a intrebat unde lucrez, ca el de-abia si-a schimbat jobul si ar vrea sa faca un portofoliu de clienti. I-am zis ca-i urez succes, dar nu am nici un client pentru el, nemailucrand eu la Locul Acela SRL. Bine, a zis el, dar oricum vreau sa facem un biznis impreuna, mai lasa-ma doua-trei luni sa-mi fac niste clienti si vorbim. Da, bine, zic eu, dar nu prea vreau sa facem noi biznis impreuna...
In mare parte pentru ca nu-mi place omul - vorbeste de parca i-ar scoate cineva cuvintele cu forcepsul din gura iar procesul este extrem de dureros pentru el.
Si, si, si.... o informatie de ultima ora, doamnelor si domnilor... S-a intors Nona!
luni, 5 iulie 2010
Dat licenta
Cu un an intarziere, am dat licenta. Impresii:
- am fost la inscriere - foarte frumos, m-am invartit prin facultate sa iau semnaturi, am vazut ca nu am o nota trecuta in catalog - mi-a stat inima. A fost un curs pe care il facusem in anul 2 si pe care am vrut sa-l echivalez ca sa nu mai dau examenul o data, pentru ca era aceeasi materie si na... Cererea de echivalare era la dosar, foaia matricola la fel, cu nota trecuta... Probabil proful a uitat/a fost zapacit etc, dar s-a rezolvat. Am trecut pe la biblioteca facultatii - a doua oara in cei 3 ani de facultate :D (in general ma duceam la BCU).
- am depus dosarul - a mers ok, l-a primit, a pus lucrarea cu referatul profesorului (am aruncat un ochi peste el, recunosc, de curiozitate - n-am avut studiu de caz, deci s-ar putea sa-mi scada... eh, asta sa fie problema.
- am fost duminica la facultate (sunt un student studios, ce mama naibii!) sa vad cand anume dau licenta
- astazi m-am prezentat la si anume sustinerea licentei. Trebuie sa recunosc - aveam emotii. M-am asezat in fata comisiei - noroc ca era si proful meu de licenta acolo - nici nu stiam cu ce sa incep... M-a vazut asa zapacita si mi-a pus o intrebare-doua, am vorbit, dupa care au urmat intrebarile... Of, doamne, nu intelegeam ce vrea una dintre profe de la mine, incercam sa-i dau un raspuns, dar nu prea imi iesea... Pana la urma mi-au spus succes in continuare si mi-au aratat, galant de altfel, ca pot sa ies si ca am scapat!!!
Asta a fost. Cu un an intarziere, dar a fost. Acum astept rezultatele. [fingers crossed]
- am fost la inscriere - foarte frumos, m-am invartit prin facultate sa iau semnaturi, am vazut ca nu am o nota trecuta in catalog - mi-a stat inima. A fost un curs pe care il facusem in anul 2 si pe care am vrut sa-l echivalez ca sa nu mai dau examenul o data, pentru ca era aceeasi materie si na... Cererea de echivalare era la dosar, foaia matricola la fel, cu nota trecuta... Probabil proful a uitat/a fost zapacit etc, dar s-a rezolvat. Am trecut pe la biblioteca facultatii - a doua oara in cei 3 ani de facultate :D (in general ma duceam la BCU).
- am depus dosarul - a mers ok, l-a primit, a pus lucrarea cu referatul profesorului (am aruncat un ochi peste el, recunosc, de curiozitate - n-am avut studiu de caz, deci s-ar putea sa-mi scada... eh, asta sa fie problema.
- am fost duminica la facultate (sunt un student studios, ce mama naibii!) sa vad cand anume dau licenta
- astazi m-am prezentat la si anume sustinerea licentei. Trebuie sa recunosc - aveam emotii. M-am asezat in fata comisiei - noroc ca era si proful meu de licenta acolo - nici nu stiam cu ce sa incep... M-a vazut asa zapacita si mi-a pus o intrebare-doua, am vorbit, dupa care au urmat intrebarile... Of, doamne, nu intelegeam ce vrea una dintre profe de la mine, incercam sa-i dau un raspuns, dar nu prea imi iesea... Pana la urma mi-au spus succes in continuare si mi-au aratat, galant de altfel, ca pot sa ies si ca am scapat!!!
Asta a fost. Cu un an intarziere, dar a fost. Acum astept rezultatele. [fingers crossed]
sâmbătă, 26 iunie 2010
Creste TVA-ul
Guvernul Boc s-a intrunit la ora 10, astazi, pe sestache cum se spune, pentru ca presa n-a fost anuntata. Cica a fost o sedinta mai scurta decat de obicei.
Concluzia? Creste TVA-ul de la 19 la 24% - just in the nick of time - saptamana viitoare se reuneste boardul FMI. Cota unica s-ar putea sa nu creasca, inca nu se stie. De fapt, nu se stie sigur nici de TVA - unii care au participat la sedinta au servit pleasca, fara nume, desigur.
Boc inca e asteptat sa iasa cu declaratii, s-ar putea sa iasa putin mai tarziu.
Asta inseamna ca o sa creasca preturile. Daca ar creste doar cu 5%, ar fi bine, dar ceva imi spune ca o sa explodeze... Incepand cu serviciile si pana la paine. Deci cum spuneam... painea cea mai ieftina o sa fie 5 lei.
Probabil ca sloganul de campanie - Sa traiti bine! - se transforma in Mai traiti?
Concluzia? Creste TVA-ul de la 19 la 24% - just in the nick of time - saptamana viitoare se reuneste boardul FMI. Cota unica s-ar putea sa nu creasca, inca nu se stie. De fapt, nu se stie sigur nici de TVA - unii care au participat la sedinta au servit pleasca, fara nume, desigur.
Boc inca e asteptat sa iasa cu declaratii, s-ar putea sa iasa putin mai tarziu.
Asta inseamna ca o sa creasca preturile. Daca ar creste doar cu 5%, ar fi bine, dar ceva imi spune ca o sa explodeze... Incepand cu serviciile si pana la paine. Deci cum spuneam... painea cea mai ieftina o sa fie 5 lei.
Probabil ca sloganul de campanie - Sa traiti bine! - se transforma in Mai traiti?
vineri, 25 iunie 2010
Oficial e bine...
E atat de bine incat imi vine sa fac dansul ploii prin casa - poate se opreste ploaia.
Dan Diaconescu a iesit de la parnaie si isi face partid politic alaturi de colegii de celula si/sau suferinta. Asta mai lipsea. Pariu ca intr-o luna iese cu un plan anticriza direct in direct, in reluare si breaking news? Poate ar trebui sa treaca si fiscul pe la el (presupunand ca exista o astfel de institutie in Romania; care sa si functioneze de altfel - as putea sa mai dau cateva sugestii de omusori de-astia...)
Legea cu taiatul a fost declarata partial neconstitutionala. Partial, da? Adica nu se mai taie pensiile. Veste buna, mai ales ca o sa creasca TVA-ul si cota unica de impozitare.
Da, si drepturile de autor o sa fie impozitate mai abitir - daca as gasi pe cineva care sa-mi explice exact ce inseamna asta...
Hmm. Euro a crescut. A ajuns la cel mai mare nivel de anul asta, ca urmare a masurilor luate de guvern. Hooray! Grupul chiriasilor care platesc in euro saluta Guvernul Romaniei - sa traiti bine, baieti!
Si ce s-a mai intamplat? Ah, a crescut si pretul benzinei.
Deci sa recapitulam: pensiile nu se mai taie, dar cresc TVA-ul si cota unica. Euro a crescut. Benzina s-a scumpit. Mirobolant. Asta inseamna ca o sa creasca toate preturile. 5 lei o paine... Mai ieftina nu aveti? Nu, sa stiti ca e cea mai ieftina.
Ca atare, emigrez in Congo. Vine cineva cu mine ca sa nu ma simt singura pe drum?
Dan Diaconescu a iesit de la parnaie si isi face partid politic alaturi de colegii de celula si/sau suferinta. Asta mai lipsea. Pariu ca intr-o luna iese cu un plan anticriza direct in direct, in reluare si breaking news? Poate ar trebui sa treaca si fiscul pe la el (presupunand ca exista o astfel de institutie in Romania; care sa si functioneze de altfel - as putea sa mai dau cateva sugestii de omusori de-astia...)
Legea cu taiatul a fost declarata partial neconstitutionala. Partial, da? Adica nu se mai taie pensiile. Veste buna, mai ales ca o sa creasca TVA-ul si cota unica de impozitare.
Da, si drepturile de autor o sa fie impozitate mai abitir - daca as gasi pe cineva care sa-mi explice exact ce inseamna asta...
Hmm. Euro a crescut. A ajuns la cel mai mare nivel de anul asta, ca urmare a masurilor luate de guvern. Hooray! Grupul chiriasilor care platesc in euro saluta Guvernul Romaniei - sa traiti bine, baieti!
Si ce s-a mai intamplat? Ah, a crescut si pretul benzinei.
Deci sa recapitulam: pensiile nu se mai taie, dar cresc TVA-ul si cota unica. Euro a crescut. Benzina s-a scumpit. Mirobolant. Asta inseamna ca o sa creasca toate preturile. 5 lei o paine... Mai ieftina nu aveti? Nu, sa stiti ca e cea mai ieftina.
Ca atare, emigrez in Congo. Vine cineva cu mine ca sa nu ma simt singura pe drum?
vineri, 18 iunie 2010
Gone away
Mi-e dor, mi-e dor, de fratii mei din Labrador.
Cred ca m-as putea vaicari si eu in acelasi fel... Nu stiu ce m-a apucat, dar mi s-au amestecat timpurile in cap si m-a cuprins o tristete proverbiala...
Momentul in care s-a declansat a fost cand o poveste a unei gagici m-a strapuns direct.
Partea nasoala este ca nu mi-e dor de cineva anume, mi-e dor de niste senzatii pe care nu stiu cum sa le capat - ca atare, daca vizitez locurile si vad oamenii, nu ma ajuta deloc...
Partea si mai nasoala e ca nu-mi trece - deja ma tine de cateva zile, ceea ce pentru mine e mult.
"Te-ai indragostit? Nu te cred, esti prea egoista pentru asta. Am incercat sa te fac sa intelegi ca viata personala poate arata si altfel..."
Cred ca m-as putea vaicari si eu in acelasi fel... Nu stiu ce m-a apucat, dar mi s-au amestecat timpurile in cap si m-a cuprins o tristete proverbiala...
Momentul in care s-a declansat a fost cand o poveste a unei gagici m-a strapuns direct.
Partea nasoala este ca nu mi-e dor de cineva anume, mi-e dor de niste senzatii pe care nu stiu cum sa le capat - ca atare, daca vizitez locurile si vad oamenii, nu ma ajuta deloc...
Partea si mai nasoala e ca nu-mi trece - deja ma tine de cateva zile, ceea ce pentru mine e mult.
"Te-ai indragostit? Nu te cred, esti prea egoista pentru asta. Am incercat sa te fac sa intelegi ca viata personala poate arata si altfel..."
sâmbătă, 12 iunie 2010
Diverse de weekend
Cald, soare, canicula. Toti cei carora le spun ca imi place caldura se uita la mine cu o moaca foarte ciudata si nu inteleg. Sunt nascuta in mai, e normal (cred) sa suport caldura mult mai bine decat frigul.
Ceea ce observ este ca oamenii ignora complet avertizarile medicilor, si anume: nu iesiti intre orele cutare si cutare, beti apa, purtati o palarie etc - vad oameni pe strada care se plang de caldura, dar sunt pe afara la ora 4 - cand se inregistreaza varful de canicula, nu beau apa, nu poarta palarie...
In ceea ce priveste recomandarile medicilor, mi-a sarit in urechi urmatoarea afirmatie: Beti apa cu sare, pentru ca pierdeti saruri minerale. Puneti doua lingurite rase de sare la un litru de apa.
Acum, n-oi fi eu chimist, dar pentru mine NaCl e diferit de saruri minerale.
Intreband in stanga si in dreapta, am inteles ca daca un doctor iti spune chestia asta, inseamna ca are dreptate. Bun, de acord, dar eu nu inteleg de ce sa pun sare in apa si care e legatura, deci explica-mi, tu, nenea doctorul!
Inainte sa inceapa caldurile astea incomensurabile, Victor Ponta a spus ca parlamentarii PSD vor vota motiunea citez "cu bilele la vedere". Aha, deci marti la parlament, un numar de striptease masculin!
Da, bine, stiu la ce se refera, dar exprimarea nu-i dintre cele mai fericite.
Intr-o nota mai optimista, ieri a inceput Street Delivery, pe strada Arthur Verona. Anul trecut a fost foarte dragut, am mancat supa si am baut fresh de portocale, ca sa nu mai spun de scurt metraje si concerte si diverse jocuri... Ne vedem acolo?
Ceea ce observ este ca oamenii ignora complet avertizarile medicilor, si anume: nu iesiti intre orele cutare si cutare, beti apa, purtati o palarie etc - vad oameni pe strada care se plang de caldura, dar sunt pe afara la ora 4 - cand se inregistreaza varful de canicula, nu beau apa, nu poarta palarie...
In ceea ce priveste recomandarile medicilor, mi-a sarit in urechi urmatoarea afirmatie: Beti apa cu sare, pentru ca pierdeti saruri minerale. Puneti doua lingurite rase de sare la un litru de apa.
Acum, n-oi fi eu chimist, dar pentru mine NaCl e diferit de saruri minerale.
Intreband in stanga si in dreapta, am inteles ca daca un doctor iti spune chestia asta, inseamna ca are dreptate. Bun, de acord, dar eu nu inteleg de ce sa pun sare in apa si care e legatura, deci explica-mi, tu, nenea doctorul!
Inainte sa inceapa caldurile astea incomensurabile, Victor Ponta a spus ca parlamentarii PSD vor vota motiunea citez "cu bilele la vedere". Aha, deci marti la parlament, un numar de striptease masculin!
Da, bine, stiu la ce se refera, dar exprimarea nu-i dintre cele mai fericite.
Intr-o nota mai optimista, ieri a inceput Street Delivery, pe strada Arthur Verona. Anul trecut a fost foarte dragut, am mancat supa si am baut fresh de portocale, ca sa nu mai spun de scurt metraje si concerte si diverse jocuri... Ne vedem acolo?
marți, 1 iunie 2010
1 iunie
In mare, stau printre copii. Fie ca sunt copii, fie ca sunt bine ascunsi in adulti.
De ziua copilului vreau... un cactus, mic si simpatic. Pe care partea vatamata se incapataneaza sa mi-l refuze. Cred ca pana la urma o sa-mi cumpar singura, dar parca nu are farmec...
Am intrebat cativa copii daca e greu sa fii parinte, iar unul mi-a spus ca da, pentru ca ai multa treaba si termini la 10 seara. Probabil ca parintii lui uitau cand sa se opreasca din lucru in ideea de a-i oferi o viata mai buna.
Copilul din mine vrea un cactus. Si cine sunt eu sa-l refuz? :)
De ziua copilului vreau... un cactus, mic si simpatic. Pe care partea vatamata se incapataneaza sa mi-l refuze. Cred ca pana la urma o sa-mi cumpar singura, dar parca nu are farmec...
Am intrebat cativa copii daca e greu sa fii parinte, iar unul mi-a spus ca da, pentru ca ai multa treaba si termini la 10 seara. Probabil ca parintii lui uitau cand sa se opreasca din lucru in ideea de a-i oferi o viata mai buna.
Copilul din mine vrea un cactus. Si cine sunt eu sa-l refuz? :)
luni, 24 mai 2010
InfoBot
Am aflat de InfoBot de pe un blog - nu mai stiu de pe care anume, dadea link catre pagina asta. Scria acolo ca e un robotel gratuit pentru Yahoo Messenger. M-am intrebat ce dumnezeului e asta si am citit descrierea. Ce m-a cucerit definitiv a fost dictionarul - atat roman - orice limba vorbita pe terra cat si roman - roman.
Recent am vazut ca au adaugat si alte functii, respectiv calculator, cod postal si prefix telefonic. Ce mi-a mai placut a fost horoscopul si ... bineinteles, bancurile.
Nici nu va inchipuiti cat de util se dovedeste. E ca o enciclopedie, iar comenzile se tin minte usor - sau puteti sa va duceti aici si gasiti comanda dorita.
Totusi, am o curiozitate. Cum functioneaza? Ce e in spatele lui?
Articolul a fost scris pentru concursul pentru bloggeri. Nu ca m-as considera un blogger, dar putina promovare nu strica :D
Recent am vazut ca au adaugat si alte functii, respectiv calculator, cod postal si prefix telefonic. Ce mi-a mai placut a fost horoscopul si ... bineinteles, bancurile.
Nici nu va inchipuiti cat de util se dovedeste. E ca o enciclopedie, iar comenzile se tin minte usor - sau puteti sa va duceti aici si gasiti comanda dorita.
Totusi, am o curiozitate. Cum functioneaza? Ce e in spatele lui?
Articolul a fost scris pentru concursul pentru bloggeri. Nu ca m-as considera un blogger, dar putina promovare nu strica :D
luni, 10 mai 2010
O viata noua...
Mi-ar placea sa ajung la mare candva... Nu stiu daca anul asta o sa am ceea ce se numeste "concediu"... Tocmai mi-am schimbat jobul :))
Cred ca cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in ultima vreme. Saptamana asta ma duc la un curs de editare - se pare ca nu mai functioneaza sistemul "uuu what does this button do?", nu neaparat pentru ca n-as vrea :))
Dupa o perioada intr-un mediu strict si cu lucru peste program, ceea ce e aici mi se pare raiul pe pamant. Plus ca pe o parte din oameni ii cunosc de cand eram un copil care incurca pe toata lumea si care strica rolele de capete de banda - vroiam sa fonotechez - cand a trebuit sa o fac pe bune, ceva ani mai tarziu, imi tremura mana pe marcaj. Noroc ca acum pot sa-i dau undo fara sa caut banda taiata prin cos (been there, done that; nu, n-am gasit bucata buclucasa).
O fosta colega de scoala primara, generala si liceu a pus pe net niste poze cu noi cand eram micuti. Macar asa am mai luat legatura unii cu altii - am tot comentat la poze pana ne-am plictisit.
Asa mi-am adus aminte de baiatul de care m-am indragostit prima data. M-a tinut cam un an cred... A venit in clasa printr-a treia, era un baietel roscat, tuns castron si tin minte ca vroiam sa vina sa ma ia de mana sa-mi ceara prietenia. But it's a tough world out there and he never did! Evident ca toata lumea stia ca-mi place de el, inclusiv el.
La un moment dat chiar am vrut sa fac o ancheta sa vad de cine-i place. Nu mai tin minte ce-a iesit.
In alta ordine de idei - spun de parca as scrie fara paranteze si fragmentari - mi-am descarcat de pe net o carte si tot vreau sa ma apuc s-o citesc. Asta in timp ce astept un e-mail ca sa pot sa ma apuc de niste treburi.
In perioada asta fiecare plan pe care mi l-am facut s-a dat, intr-un fel sau altul, peste cap - am pus-o pe seama karmei sau ceva similar si m-am gandit ca atata timp cat nu-mi mai fac planuri nu mai are ce sa se strice. I genius?
Cred ca cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in ultima vreme. Saptamana asta ma duc la un curs de editare - se pare ca nu mai functioneaza sistemul "uuu what does this button do?", nu neaparat pentru ca n-as vrea :))
Dupa o perioada intr-un mediu strict si cu lucru peste program, ceea ce e aici mi se pare raiul pe pamant. Plus ca pe o parte din oameni ii cunosc de cand eram un copil care incurca pe toata lumea si care strica rolele de capete de banda - vroiam sa fonotechez - cand a trebuit sa o fac pe bune, ceva ani mai tarziu, imi tremura mana pe marcaj. Noroc ca acum pot sa-i dau undo fara sa caut banda taiata prin cos (been there, done that; nu, n-am gasit bucata buclucasa).
O fosta colega de scoala primara, generala si liceu a pus pe net niste poze cu noi cand eram micuti. Macar asa am mai luat legatura unii cu altii - am tot comentat la poze pana ne-am plictisit.
Asa mi-am adus aminte de baiatul de care m-am indragostit prima data. M-a tinut cam un an cred... A venit in clasa printr-a treia, era un baietel roscat, tuns castron si tin minte ca vroiam sa vina sa ma ia de mana sa-mi ceara prietenia. But it's a tough world out there and he never did! Evident ca toata lumea stia ca-mi place de el, inclusiv el.
La un moment dat chiar am vrut sa fac o ancheta sa vad de cine-i place. Nu mai tin minte ce-a iesit.
In alta ordine de idei - spun de parca as scrie fara paranteze si fragmentari - mi-am descarcat de pe net o carte si tot vreau sa ma apuc s-o citesc. Asta in timp ce astept un e-mail ca sa pot sa ma apuc de niste treburi.
In perioada asta fiecare plan pe care mi l-am facut s-a dat, intr-un fel sau altul, peste cap - am pus-o pe seama karmei sau ceva similar si m-am gandit ca atata timp cat nu-mi mai fac planuri nu mai are ce sa se strice. I genius?
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
