Probabil viata mea nu e perfecta. Nici roz in totalitate. Dar imi place asa cum e, si n-as schimba nici o alegere pe care am facut-o pana acum...
Poate am facut alegeri gresite. Poate am ajuns pe un drum care nu pare cel mai bun. Poate am facut compromisuri.
Dar fara alegerile gresite, fara tampenii si fara compromisuri, n-as mai fi cea de acum. O persoana pe care toti se incapataneaza sa o indrageasca.
Poate am calitati. Dar am si defecte. Si n-ai sa poti spune niciodata ca ma cunosti. Pentru ca, la fel ca toti oamenii de pe planeta asta, sunt in continua schimbare. Fiecare lucru mic te schimba, isi pune amprenta asupra personalitatii tale, te transforma. Da, imi pun masti. Nu, nu mi le dau jos decat atunci cand simt ca cel in fata caruia mi le scot n-are nici un motiv sa ma raneasca. Si nu pentru ca m-ar iubi, ci pentru ca n-ar castiga nimic din asta. In rest... in rest, un zambet cat toata fata, o pleiada de cuvinte pe care ma incapatanez s-o numesc "conversatie" si un zid de beton armat pe care daca nu vreau eu, nu-l darama nimeni.
Poate sunt o fiinta misto. Mai bine zis, sochez de cele mai multe ori. Pentru ca, hai s-o spunem pe-aia dreapta, nu prea te astepti de la o fata draguta sa si gandeasca. Si ma poti acuza de multe, dar nu ca imi stric imaginea atunci cand deschid gura.
Poate imi doresc lucruri frivole. Asta nu ma face nici mai rea, nici mai buna decat pe restul oamenilor. Pot sa nu-mi doresc nimic. Sau pot sa-mi doresc sa ma trezesc maine dimineata si sa incep ceva cu totul si cu totul diferit de ce am facut pana acum. Si s-o las balta la jumate, pentru ca gasesc ceva mai interesant.
Poate cateodata stiu sa fiu diplomata. Poate stiu sa si negociez. Poate... Dar nu mereu. Poate as sti sa refuz elegant. Daca as sti ce naiba e ala un refuz elegant.
Poate nu mi-am gasit inca jumatatea. Sau poate am trecut pe langa si nici n-am observat.
Pentru ca un om sa reziste langa mine, trebuie sa fie interesant. Sa aiba in permanenta ceva de spus si sa nu bata campii. Adica sa aiba minte in cap. Si psihicul tare. Si sa nu accepte sa fie calcat in picioare. Si sa stiu ca daca mi se face dor de duca, nu i se termina lumea.
Cred ca la paragraful asta e nevoie de o rectificare. Poate mi-am gasit jumatatea. N-am de unde sa stiu. Dar stiu ca in acest moment, sunt multumita cu viata mea.
Nu, nu-i perfecta. Si nici roz in totalitate. Dar...
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ma bucur pentru tine ca ai ajuns la un anumit echilibru. Eu mai am de gandit/muncit/echilibrat...
RăspundeţiŞtergereNu stiu daca am ajuns la un echilibru, dar mi-am dat seama ca viata e frumoasa, luata global. Pentru fiecare lucru rau care ti se intampla, e si unul bun. Fie ca iti cumperi o floare sau primesti un zambet de la cineva de pe strada..
RăspundeţiŞtergereDaca te preocupa fiecare mic detaliu, ajungi sa miss the forest for the trees...
prea multi "poate"in textul tau. poate mi-ar fi placut sa nu fie atati "poate"
RăspundeţiŞtergere