Fiecare om de stiri din Romania s-a rugat in ultima saptamana sa nu se intample pe tura lui. Pe unii i-a prins, pe altii nu. Unii au avut deja pregatite textele, altii au scris cateva randuri la foc automat, ca pentru breaking news. Toti au scotocit arhivele, preluarile, filmarile, au cerut cu imprumut, au trimis echipe, au facut, au dres.
Cativa s-au uitat la OZ-Emerald City intre transmisii. Si, fara echivoc, ei au fost cei mai castigati.
A murit un om. Lasati naibii circul de-o parte, ca nu suntem aici pentru circ. Ziceti ce-oti zice voi acolo, care dumnezeu sa-l ierte, care fie-i tarana usoara si gata, potoliti-va. Oricum saptamana viitoare nici n-o sa mai pomeniti subiectul.
Hai sa ne gandim la sensul vietii. Call me shallow, dar eu imi doresc de la viata asta urmatoarele: una bucata BMW lung si lat, una bucata duplex mobilat minimal, sa vad lumea si sa nu ajung niciodata sa muncesc ca o tampita si cand ajung acasa sa o gasesc goala.
Mi-am dorit ca un individ sa plateasca pentru felul in care s-a purtat. Am aflat recent ca din punct de vedere material sta extraordinar. Parte a informatiei a fost insa si faptul ca in continuare doarme, in fiecare noapte, in acelasi spatiu special amenajat pentru aceste activitati in biroul lui.
Nu-mi mai doresc sa se intample nimic cu el. Pentru ca nu-mi pot imagina ceva mai urat decat sa ajungi acasa si sa te intampine intunericul. Si acelasi aer ventilat continuu. Nu vreau sa ma gandesc la ceva mai trist decat alegerea de a te izola pana in punctul in care nu mai ai viata.
Poate cativa dintre voi o sa-mi veniti cu replica "are bani, frate". Da, de acord, are bani. E foarte frumos sa ai bani. Dar e si mai misto sa ai si viata personala si bani.
Si e foarte tare, pe bune, ca daca ai viata personala si bani, sa mai ai si niste oameni cu care sa discuti fara sa-i tii la servici pentru asta. Si care sa nu-ti spuna intotdeauna doar ce vrei tu sa auzi.
Prefer sa muncesc atat cat sa am destui bani sa traiesc decent si sa am timp de-un pahar de vin fiert intr-un parc, pe-o bordura, la soare. Sau de OZ-Emerald City intre transmisii. Cu oamenii din jurul meu.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Unora le place singuratatea, care, dupa mine, nu e un mod de viata, ci o alegere in viata :p.
RăspundeţiŞtergereNu era vorba ca omul a ales sa fie singur pentru ca asta isi doreste si pentru ca se simte implinit doar alaturi de el insusi. Ca daca ar fi fost asa, postul meu n-ar mai fi avut logica.
RăspundeţiŞtergereTristetea e pusa si ea in acelasi context...
Ce e tristetea? Ce e fericirea?
RăspundeţiŞtergereUn biolog s-ar simti implinit in padurea tropicala intr-o casa de lemn prin care se scurg deasupra patului picaturi de apa, iar la usa are un copac in care el poate gasi nu stiu cate vietati indigene.
Un bancher s-ar simti bine cu picioarele pe birou langa ceasca de cafea adusa de secretara la ora 8 iar intr-un colt al biroului, in spatele monitorului o poza a unui copil ce se joaca.
Tu ai fi implinita cu ceva de genul "Prefer sa muncesc atat cat sa am destui bani sa traiesc decent si sa am timp de-un pahar de vin fiert intr-un parc, pe-o bordura, la soare. Sau de OZ-Emerald City intre transmisii. Cu oamenii din jurul meu."
O casa goala tot timpul e dezolanta, tot timpul, chiar si mie mi se pare 'aiurea', dar pentru asta exista in permanenta discografia formatiei preferate si improvizatia ce o numesc 'biblioteca mea'. Vorbesti de tristete, de intunericul pe care il gaseste respectivul, la singuratatea debusolanta pe care o poti gasi in spatele usii ce adaposteste 'casa'.
Pentru tine, la asta se rezuma fericirea si tristetea? Pentru tine, la asta se rezuma... viata? Implinire?
Pentru mine, viata nu se rezuma doar la implinire. Viata pentru mine e un melanj de lucruri bune si mai putin bune. E un melanj intre siguranta unor alegeri si nesiguranta unor riscuri.
RăspundeţiŞtergereFericirea si tristetea sunt relative. Biologul poate se simte fericit si implinit in padurea tropicala, studiind tot felul de vietati. Bancherului, in schimb, s-ar putea sa i se para deplasat sa traiesti in padurea tropicala, deconectat de ceea ce numeste el "civilizatie". Desi, poate, din cand in cand, si-ar dori sa fuga intr-un loc neatins de toate mijloacele de comunicare.
Fericirea pentru mine e atunci cand te simti bine cu tine insuti. Si e formata, printre altele, si din lucruri mici, carora nu le dai importanta.
Am vorbit de tristetea unei case goale pentru ca eu nu-mi pot imagina viata fara socializare.
Sigur, sunt momente in care imi doresc sa fiu doar eu cu mine, pentru ca doar pe mine ma suport, dar nu cred ca as fi capabila sa ma suport doar pe mine un timp indelungat.
Mi se pare trist sa ai o casa extraordinara, ca in visele tale, dar sa treci pe acolo doar pentru a face dus si pentru a te schimba.