Mi-e dor, mi-e dor, de fratii mei din Labrador.
Cred ca m-as putea vaicari si eu in acelasi fel... Nu stiu ce m-a apucat, dar mi s-au amestecat timpurile in cap si m-a cuprins o tristete proverbiala...
Momentul in care s-a declansat a fost cand o poveste a unei gagici m-a strapuns direct.
Partea nasoala este ca nu mi-e dor de cineva anume, mi-e dor de niste senzatii pe care nu stiu cum sa le capat - ca atare, daca vizitez locurile si vad oamenii, nu ma ajuta deloc...
Partea si mai nasoala e ca nu-mi trece - deja ma tine de cateva zile, ceea ce pentru mine e mult.
"Te-ai indragostit? Nu te cred, esti prea egoista pentru asta. Am incercat sa te fac sa intelegi ca viata personala poate arata si altfel..."
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu